Diablo - un joc cult în genul hack'n'slash, lansat de compania Blizzard pe 31 decembrie 1996. Este, fără exagerare, un joc important și a definit drumul de dezvoltare al genului timp de mulți ani. Diablo are un addon neoficial, Hellfire, lansat în 1997 de Sierra Entertainment, și două continuări oficiale. Diablo II a fost lansat în 2000, iar a treia parte se află în prezent în etapa de testare beta internă.
Diablo le oferă jucătorilor ocazia de a pătrunde într-o lume întunecată de fantezie gotică. Acțiunea jocului se desfășoară în regatul vestic Kanduras, unde nori negri s-au adunat. În centrul furtunii se află un mic oraș numit Tristram. Monștri și ființe terifiante au umplut catacombele catedralei orașului, ieșind noaptea la suprafață și ucigând cetățeni nevinovați. Mulți dintre locuitorii orașului au părăsit Tristram, și doar o mână de curajoși (sau nebuni) mai mențin flacăra vieții în acest orășel. Regele lor, odinioară drept, a înnebunit, fiul său favorit a dispărut în labirintul de sub catedrală, iar arhiepiscopul nu spune tot ce știe. Între timp, la feroneria catedralei, care își are fundația pe ruinele unei mănăstiri antice, din ce în ce mai des apar lumini ciudate, iar sunetele venite de acolo îi sperie chiar și pe cei care au îndrăznit să rămână. Misterul se află în centrul întunecatelor catacombe, dar foarte puțini au curajul de a pătrunde acolo. Trebuie să descoperiți ce se ascunde în spatele acestor coșmaruri și să ajungeți la cel mai de jos nivel al labirintului pentru a găsi răspunsuri la întrebările voastre...
Jucătorii pot parcurge Diablo ca unul dintre cele trei personaje unice, care reprezintă arhetipurile standard ale jocurilor de rol: Războinicul, Hoțul și Magul. Războinicul, așa cum era de așteptat, este un maestru al luptei corp la corp și manevrează bine orice armă albă, începând de la săbii scurte și terminând cu topori cu două mânere. De asemenea, el poate repara armele. Spre deosebire de Războinic, Magul se descurcă mai puțin cu arma, dar excelează în magie și poate distruge dușmanii cu vrăji de trei tipuri: magice, de foc și electrice. În plus, Magul poate reîncărca baghetele. Hoțul preferă să stea departe de dușmani, la fel ca și Magul, și îi doboară cu arcul. De asemenea, ea poate dezamorsa capcanele.
Pe măsură ce progresează, personajele acumulează experiență prin uciderea monștrilor și cresc în nivel. Pentru fiecare nou nivel, eroul primește puncte de caracteristică pe care le poate distribui între 4 parametri: forță, magie, agilitate și sănătate. Eroii pot învăța vrăji noi citind cărți de magie și găsind suluri. În labirintul subteran și în magazinele comercianților, îi așteaptă o mare varietate de echipamente care le va permite să distrugă monștri și mai repede și mai eficient.
Deși diferențele dintre personaje erau în mare parte artificiale și nu exista un sistem de dezvoltare individuală real, jucătorii au acceptat bine jocul, în mare parte datorită gameplay-ului dinamic și captivant. Spre deosebire de RPG-urile clasice, unde accentul era pus pe dialoguri și dezvoltarea caracterului eroului, în Diablo principalul focus este pe lupte și îmbunătățirea abilităților personajului.
Gameplay-ul Diablo folosește mai mulți generatoare aleatorii. În primul rând, nivelurile catacombelor (cu excepția locațiilor din quest-uri) sunt create mereu de la zero, iar jucătorul parcurge practic de fiecare dată un nou labirint. Această caracteristică a gameplay-ului a fost folosită activ în continuările jocului și a devenit de fapt o carte de vizită a seriei. În al doilea rând, jucătorul se confruntă de fiecare dată cu tipuri diferite de monștri. În Diablo există aproximativ 20 de tipuri de monștri, fiecare având între 3 și 4 modificări, fără a număra monștrii unici. Pentru fiecare joc, inamicii sunt selectați aleatoriu, având în vedere nivelul catacombelor. În al treilea rând, pentru fiecare sesiune de joc se generează un set propriu de sarcini. Din cele 16 sarcini disponibile jucătorului, doar 2 sarcini finale sunt obligatorii, celelalte pot varia. Și, nu în ultimul rând, echipamentele și obiectele, care au fost extrem de numeroase în joc, cădeau și ele complet aleatoriu din diferiți monștri după moartea lor și din cufere/borcane/podiumuri.
Trebuie spus că Blizzard a prins foarte bine motivația jucătorului, iar gamerii, încercând să completeze toate sarcinile și să obțină toate tipurile de echipamente unice, s-au putut bloca în joc mult timp, parcurgându-l din nou și din nou. Acest lucru a fost încurajat și de multiplayer. Jucătorii puteau forma echipe de până la 4 persoane pentru a ucide monștri împreună, jucând fie pe rețeaua locală, fie prin intermediul sistemului special Battle.net.
Grafica și muzica jocului au reușit să creeze o atmosferă întunecată și unică a orașului sub puterea forțelor răului. Fiecare dintre cele 4 tipuri de niveluri are propria temă muzicală, permițând o imersie totală în joc, iar grafica excelentă pentru acele vremuri subliniază doar calitățile Diablo.
Jocul a cucerit imediat inimile utilizatorilor și s-a vândut în milioane de exemplare în întreaga lume, obținând evaluări ridicate atât din partea criticilor, cât și din partea jucătorilor. De asemenea, a provocat apariția unui număr mare de clone, care, cu toate acestea, nu au reușit să ridice standardul stabilit de echipa Blizzard North.